Iarnă-ți cu bine

 

e vremea când mă leg de noi
pentru vindecare
mă aşez pe scaun şi îmi încui
toate oasele genunchilor
astăzi nu le vei auzi
trosnind

(montez gânduri pentru delimitarea vieților
nu ştiți
din ce direcție tremură inima
aşa-i)

dincolo de toate acestea
ți-aş urla
mi-e teamă
aş putea schingiui culorile dintre două ninsori
îți pictez
încerc măcar

adorm
a-dorm e mai uşor
pare mai cald
miroase a înserare cu fursecuri
şi vin alb

astăzi
mi-e nicăieri
în iarna ta
poate şi de aceea
prea mult crăciun aici la tine

mai sunt scrisori din alte ierni
când sufletele
descusute
se vor fi ghemuit a regăsire

în jurul focului
nimeni dintre noi
nu mai apare