Din stradă

e această zi care nu poartă nume

e multă lumină

degetele au și acum forma ultimei

închinăciuni

 

e acea zi în care

pornim spre ei cu umerii aplecați

și sufletele rupte la colțuri

 

ne așezăm în genunchi să îi auzim mai bine

 

ei ne primesc

ne ascultă

ne iartă

 

îi purtăm la gât

amulete

așa se cuvine celor care ne vor fi crezut

acum

ne privesc și plâng

și ning

 

deasupra

cerul se împarte în fâșii egale

aici

cadourile de crăciun se numesc în funcție

de numărul piciorului

 

dreptatea se împarte din căldura lumânărilor