cu îndoieli
așa am venit pe lume nu m-ați convins
m-am întors
ați înnodat atunci toate mâinile posibile și ați aprins sorii
m-ați adus înapoi
e târziu mi-ați strigat nu te prosti
îmbracă-ți anii şi naște-te
ai întârziat
e ceva foarte viu în toate amintirile astea
e ca mirosul de busuioc proaspăt al catapetesmei
din duminicile copilăriei
placenta m-a înghițit atât de bine încât
partea dreaptă pare și acum tivită
pe alocuri
atunci când obosesc de voi privesc spre ea
ca spre o icoană
uneori
mă recunoaște